Ghid Complet pentru Cultivarea Irisului Albastru: Sfaturi și Tehnici

Irisul albastru, cunoscut și sub denumirea de Iris germanica, este o plantă perenă extrem de apreciată, remarcabilă prin frumusețea florilor sale care înfloresc spre sfârșitul primăverii. Acești iriși oferă flori atractive și delicat parfumate. În articolul de față, vom explora cum se poate cultiva irisul albastru prin butași, cum se cultivă și cum se îngrijește în condițiile climatice și de mediu specifice României.

Ce este irisul albastru?

Irisul albastru este un membru al familiei de plante numită Iris. Această familie include și alte plante cunoscute, cum ar fi gladiolele și crocusurile, toate fiind plante erbacee care revin în fiecare an (perene)

Printre soiurile bulboase comune în grădinile din România, se numără mai ales cele din următoarele trei subgenuri ale genului Iris:

• Hermodactyloides: Acest subgen include specii pitice, originare din Asia Mică, cum ar fi Turcia și Siria, care înfloresc la sfârșitul iernii și la începutul primăverii.
• Scorpiris: Speciile Scorpiris, originare din Orientul Mijlociu și Asia Centrală, sunt plante de dimensiuni medii, cu bulbi moi și cărnoși și rădăcini groase. Acestea înfloresc la mijlocul primăverii și sunt adesea denumite irisul Juno.
• Xiphium: Originare din regiuni din sudul Europei și din Africa de Nord, speciile de Xiphium înfloresc la mijlocul primăverii și începutul verii. Acestea sunt cunoscute sub numele de grupul european, cu soiuri olandeze, englezești și spaniole parfumate printre cele mai populare.

Înmulțirea irisului albastru

Înmulțirea acestor plante se poate face prin butași de bulb sau prin semințe. Totuși, înmulțirea prin semințe este un proces lent și poate dura câțiva ani până la apariția florilor. Există posibilitatea ca semințele de la hibrizi să nu producă plante identice cu părintele.

Metoda preferată de înmulțire este utilizarea butașilor, deoarece acestea sunt copii identice ale plantei-mamă și înfloresc adesea în anul următor plantării.

Butași pot fi colectați atunci când tăiem tufele. De exemplu, putem tăia tufele primăvara pentru a le face să crească mai bine anul viitor. Sau putem tăia crengile care s-ar putea rupe de la zăpadă peste iarnă.

Când tăiem aceste crengi și ramuri de la tufe, le putem păstra ca butași. Acești butași sunt ramurile tinere.

Apoi putem să plantăm butașii în pământ ca să înrădăcineze. Vor crește în noi plante.

Așadar, când pregătim tufele de primăvară sau de iarnă, obținem și material que putem folosi pentru a face noi plante.

Metoda de înmulțire a irisului prin butași

În mijlocul sau spre sfârșitul verii, când frunzele plantei sunt complet uscate, folosiți o unealtă specială de grădină, cum ar fi o furcă, pentru a scoate cu grijă tufele din pământ. Apoi, desprindeți cu atenție bulbii tineri de planta principală. Acești bulbi mici, numiți și ‘bulbi secundari’, cresc în jurul bazei principale a plantei și sunt mai ușor de separat deoarece sunt mai mici decât bulbii mari și maturi.

Pentru a preveni deteriorarea bulbilor, săpați la o adâncime de 15-20 de centimetri, păstrând o distanță de 10-15 centimetri față de tulpina centrală sau față de tulpinile cele mai exterioare ale unui tufiș. Despărțiți ușor tufa și îndepărtați pământul.

Dacă bulbii de crin rămân în pământ peste iarnă, replantați-i imediat după ce ați îndepărtat lăstarii. Bulbii adormiți au nevoie de timp pentru a dezvolta rădăcini noi și sănătoase în timpul verii târzii și toamnei.

Plantarea bulbilor de iris albastru

Culegeți lăstarii, alegând pe cei mai mari – de mărimea unui bob de năut sau mai mari – și mai sănătoși pentru înmulțire. Eliminați cei mai mici sau cei care par deteriorați, deformați sau moi.

Umpleți ghivecele mici, cu înălțimea și diametrul de 15-20 cm, cu un substrat organic – amestecul ideal pentru crini poate fi făcut din părți egale de pământ de grădină, compost și nisip de râu.

Tăiați frunzele, lăsând aproximativ 10-15 cm, și plantați lăstarii, câte trei sau patru pe ghiveci, la o adâncime de aproximativ cinci sau șase centimetri. Apoi, strângeți ușor pământul deasupra lor. Udați bine solul până când substratul este umed, dar nu excesiv.

Iarnați-i într-un loc uscat și adăpostit, cum ar fi un garaj sau o magazie. Păstrați solul ușor umed, dar nu ud, și udați-l atunci când partea superioară a solului se usucă.

Plantați bulbii în grădină în primăvară, după ce a trecut pericolul de îngheț. În funcție de mărimea lăstarilor, poate dura până la doi ani pentru ca noii bulbi să înflorească, dar de obicei vor înflori în anul următor.

Cultivarea irisului albastru

Bulbii achiziționați dau cele mai bune rezultate când sunt plantați toamna, dar pot fi plantați și primăvara pentru a crește ca plante anuale.

Plantele preferă o locație însorită, într-un sol bine drenat, bogat în humus, cu un pH neutru, între 6,6 și 7,5.

Pentru plantare, slăbiți solul până la o adâncime de 30 cm. Încorporați cinci până la zece centimetri de material organic, cum ar fi compost învechit, în primii cincisprezece centimetri de sol.

Plantați bulbii în grupuri impare, la o adâncime de 2-3 cm, lăsând aproximativ 10 cm între ei. Folosirea grupărilor impare este un element de design care oferă un aspect vizual mai interesant și plăcut.

Umpleți ușor cu pământ sau compost și întăriți solul prin apăsare delicată cu mâinile.

Udați ușor pentru a așeza solul și aplicați un strat de mulci pentru protecție. Ar trebui să udați regulat atunci când partea superioară de unul sau doi centimetri de sol este uscată.

Dacă este posibil, udați în orele de după-amiază, deoarece lumina puternică a soarelui poate stresa planta, prelungind timpul necesar pentru recuperare.

Sfaturi de cultivare

Plantați bulbii toamna pentru a-i crește ca plante perene sau primăvara, dacă sunt cultivate ca plante anuale.

Alegeți un loc însorit, cu sol bogat și fertil.

Divizați tufele la fiecare doi până la cinci ani pentru a menține vigoarea plantelor.

Aplicați un îngrășământ cu conținut scăzut de azot sau un îngrășământ echilibrat (6-10-10 sau 10-10-10) la începutul primăverii și din nou după înflorire.

Bulbii formează cu ușurință tufe și pot crește netulburați timp de doi până la cinci ani. Când devin supraîncărcați, producția de flori scade și trebuie dezgropați și divizați.

După înflorire, crinii intră într-o perioadă de repaus vegetativ, când frunzele se usucă și mor. Îndepărtați resturile uscate pentru a menține curățenia în straturi.

Soiurile care nu sunt rezistente la frig și cresc în afara zonei lor normale de rezistență trebuie ridicate toamna și depozitate pentru iarnă.

Înainte de sosirea înghețului, ridicați bulbii cu o furcă de grădină și îndepărtați ușor pământul.

Răspândiți-i pe o tavă și lăsați-i să se usuce într-un loc răcoros și uscat, ferit de lumina directă a soarelui, timp de până la două săptămâni.

După uscare, păstrați bulbii într-un coș, o găleată sau o cutie cu mușchi de turbă sau pământ de ghiveci ușor umed, și depozitați-i într-un loc întunecos și uscat, la o temperatură de 4-10 °C, până când sunt gata de plantare după trecerea oricărui pericol de îngheț.

Combaterea dăunătorilor și a bolilor

Afidele sunt insecte mici, verzi sau gri, care sug seva și transmit boli de la o plantă la alta. Acești dăunători pot fi uciși cu un jet puternic de apă de la un furtun de grădină.

Omidele, cunoscute pentru că fac găuri în frunziș, pot fi controlate prin căutare manuală.

Melcii și limacșii, care mănâncă frunzele și florile, creând crestături și găuri neregulate, pot fi colectați manual și eliminați. Curățați orice ascunzători, cum ar fi scânduri, cărămizi și resturi de grădină.

Boala cernelii, cauzată de ciuperca Bipolaris iridis, se manifestă prin pete negre pe frunze și bulbi, provocând îngălbenirea frunzelor și putrezirea rădăcinilor. Plantele infectate trebuie îndepărtate și aruncate, iar solul înlocuit pentru a preveni răspândirea bolii. Evitați plantarea crinilor în același loc pentru trei-patru ani.

Ciuperca ruginii, Puccinia iridis, se manifestă prin pete mici verzi deschis până la galbene, evoluând în umflături maro-ruginii care devin negre. Frunzele se îngălbenesc și se ofilesc de la vârf.